Privesc și acum scaunul rămas gol, biroul care în urmă cu doi ani abia mai ducea povara cărților, manuscriselor, fotografiilor, cele două monitoare ce se întreceau care pe care, să dezvăluie ochilor bogăția informațiilor introduse de două mâini harnice și neobosite.

Era atâta viață într-un perimetru atât de mic, atâta entuziasm, telefonul care suna la miez de noapte și se vorbea cu orele, despre locuri, oameni care de mult s-au dus, dar care au lăsat o mireasmă aleasă în urma lor, despre dureri, trădări, scrisori, povești știute doar de unii și pe care Mihai dorea cu ardoare să le cunoască și să facă parte și altora de ele, informatii unice. Aduna și iar aduna în tolba incernelită, scria capitole, ca apoi sa revină aducând o informație nouă.

Îl întrebam mereu: "Mai ai mult pană finalizezi cartea aceasta?" Si-mi răspundea râzând: "Aștept niște documente". Mereu aștepta câte ceva! Într-o zi mi-a spus: "Gata, cred ca mă opresc. Am terminat-o!"

Mihai a făcut totul cu geniu, cu inovație și curaj, fără cenzură și fără scurtături. Nu știa să se clatine în calea "furtunilor", ci doar să scrie la fel cum mergea, judeca și trăia: drept. Agerimea și înțelepciunea i-au fost cu siguranță dăruite de Sus, iar pentru acest lucru nu pot decât să-i mulțumesc Tatălui pentru ca mi-a prins de braț o binecuvântare de om.

Cât și-a dorit sa vadă tipărită cartea aceasta! A fost visul lui! Dar a plecat la ceruri înainte de a o vedea, nu însă fără a lăsa instrucțiuni clare în cazul în care el nu va mai putea. Să fi presimțit sfârșitul? Cu un an înainte, a lăsat acest mesaj, pe care l-am descoperit după câteva luni de la plecarea lui: "În atenția celor care vor dori să finalizeze acest proiect, în cazul în care eu nu voi mai putea face acest lucru".

Și nu a mai putut. Ne-a lăsat nouă această sarcină extrem de dificilă, dar onorantă! Dar nu am fost singuri! Alături de mine și Bogdan au stat în realizarea acestui proiect, prieteni dragi, oameni valoroși, care și-au pus la dispoziție timpul, experiența și abilitățile. Pe această cale vreau sa mulțumesc:

• bunului nostru prieten, dr. Gelu Paul, pastor al Bisericii Baptiste Missio Dei din Timișoara, pentru sprijinul acordat pe toată durata proiectului, pentru spiritul în care a coordonat pregătirea carții pentru tipar și mobilizarea resurselor necesare scoaterii ei de sub tipar
• dr. Iemima Ploscariu, pentru tenacitatea și dăruirea cu care a urmărit bunul mers al procesului editării, selectării celor mai reprezentative imagini pe care Mihai le-a strâns cu atâta grijă, pentru sprijinul financiar și mobilizarea distinselor persoane care au înțeles, susținut și promovat lansarea cărții căreia Mihai și-a dedicat ultimii 7 ani din viață
• dr. Iosua Faur, pastor al Bisericii Baptiste Sfânta Treime din Brăila, pentru că a crezut în proiectul de suflet al lui Mihai și a intuit potențialul acestor volume
• arh. Cristiana Faur, care s-a alăturat grupului punându-și amprenta artistică asupra coperților
• fiului nostru, Bogdan, care și-a adus contribuția prin realizarea acestui site

Cu Dumnezeu alături, am reușit!